Article in Graiul Maramuresului

Colegiul « Eminescu » apreciaza modelul Turcesc.
http://www.graiul.ro/?p=7283

Acesta înseamnă mai multă implicare din partea părinţilor în viaţa şcolară a elevilor -Cinci profesoare şi cinci eleve de la Colegiul Naţional “Mihai Eminescu” au petrecut, recent, cinci zile în Turcia, în încercarea de a învăţa cîte ceva din felul în care, în această ţară, părinţii se implică în viaţa şcolară a copiilor lor. Şi sînt multe de învăţat de la un popor care aşează familia pe primul plan şi care priveşte actele de caritate, de ajutorare a semenilor ca pe ceva firesc, omenesc. Petrecută în perioada 20-25 mai, întîlnirea a fost, de fapt, o nouă reuniune a partenerilor români, turci şi estonieni ai proiectului “Higher Quality in Education with Family Support”, iniţiat de prof. Mariana Hudrea şi coordonat de prof. Laura Szebeni de la Colegiul “Eminescu” (director, Marius Crăciun).Modele turce de preluat în liceele din RomâniaReuniunea partenerilor a avut loc la liceul privat “Uftade Lisesi” din localitatea Usak (situat pe locul 9 din punctul de vedere al rezultatelor elevilor, printre cele 250 de licee particulare din Turcia), unde au fost luate în discuţie rezultatele chestionarelor comune, aplicate în cele trei ţări. Acestea au fost elaborate la prima reuniune de proiect, care a avut loc toamna trecută în Baia Mare, ulterior fiind aplicate elevilor, profesorilor şi părinţilor. “Concluzia a fost că familiile din România şi cele din Estonia nu prea păstrează legătura cu şcoala, din diferite motive: lipsă de timp, faptul că părinţii lucrează în alte ţări, faptul că locuiesc în localităţi îndepărtate de şcoală şi aşa mai departe. În schimb, am observat faptul că la şcoala din Usak există o bună colaborare şcoală-familie, aceasta reflectîndu-se şi în gradul de satisfacţie, atît al elevilor, cît şi al profesorilor, în legătură cu activitatea lor şcolară”, povesteşte Laura Szebeni. Deşi acolo realităţile şi mentalităţile sînt foarte diferite, pe primul plan situîndu-se religia, istoria şi familia, iar majoritatea femeilor fiind casnice, există, totuşi, anumite modele care pot fi preluate. “De exemplu, am putea organiza activităţi sportive pentru taţi. Şi acolo, taţii lucrează foarte mult, dar duminica au loc activităţi în care aceştia sînt implicaţi, ca, de exemplu, meciuri de volei împreună cu profesorii, la care familiile asistă. Sau un mic dejun (cină) la cantina şcolii (care poate fi organizat(ă) în orice sală de clasă) pentru mame”, detaliază Laura, care a observat că în Turcia vizitele profesorilor la părinţii elevilor sînt o obişnuinţă. “Acolo, toţi părinţii cunosc fiecare profesor în parte iar vizitele sînt o tradiţie. La noi, dacă s-ar practica aşa ceva, imediat ar exista suspiciuni că anumiţi elevi sînt favorizaţi sau că profesorul are anumite interese”, explică profesoara. În Turcia, însă, elevii nu pot fi favorizaţi, întrucît notele se acordă doar în urma unor examene, pentru fiecare dintre acestea existînd un barem general valabil, care elimină posibilitatea notării subiective.Turcii nu-şi uită sufletulUn rol important în coeziunea familiei turce îl are femeia, care arareori are o slujbă. După cum povesteşte profesoara Flavia Costin, elevii de la liceul vizitat din Usak provin, în marea lor majoritate, din familii foarte înstărite, unde taţii se ocupă de buget, iar mamele de acţiuni de caritate. “E important de punctat faptul că femeile din Turcia nu intră neapărat în categoria de “desperate housewives”. Ele sînt mulţumite de rolul pe care îl au în familie, se ocupă de activităţi filantropice, soţii le asigură tot din punct de vedere financiar, iar casele arată superb. Una dintre mamele cu care am povestit gătea prăjiturele, le ambala şi din banii pe care îi strîngea împreună cu alte mame puteau oferi burse elevilor mai săraci din liceul respectiv. Turcii acordă extrem de mult timp vieţii spirituale şi nu se tem să facă lucruri de suflet. Lucruri pe care aici, la noi, dacă le-ar face cineva, sigur s-ar interpreta că are ceva de cîştigat, că are un motiv ascuns. De exemplu, ajutorarea copiilor. Elevii din liceul “Uftade Lisesi” au strîns bani şi au amenajat, de la zero, un laborator de informatică într-o şcoală dintr-un sat din Sud-Estul Turciei”, povesteşte Flavia.Elevii turci au parte de ore mai puţin plictisitoareUna dintre elevele care a participat la reuniunea din Turcia este Cristina Surducan, din clasa a XI-a B. “Turcii ne-au explicat că la ei chiar există o implicare a părinţilor în viaţa şcolară a copiilor lor; acolo nu e ca la noi, unde părintele este chemat la şcoală doar atunci cînd elevul face acte de indisciplină sau are absenţe. Acolo, părinţii merg la şcoală pur şi simplu pentru a discuta cu profesorul despre elev, despre parcursul lui, nu neapărat într-un sens negativ. Profesorul încearcă să vadă aspectele pozitive ale activităţii elevului, pentru a putea dezvolta latura respectivă, nu caută să vadă doar părţile negative, ci din contră, încearcă să le estompeze pe acestea”, a explicat eleva. Ea se declară impresionată de căldura şi entuziasmul turcilor la sosirea lor în Usak, dar şi de modul în care se desfăşoară orele la liceele turce. Aici, lecţiile sînt prezentate în format Power Point, elevii îşi notează doar ce e mai important, “nu scriu kilometri”, explicaţiile teoretice de la ora de anatomie sînt completate cu exemplificări pe mulaje şi imagini proiectate pe un ecran, prin urmare orele sînt mult mai puţin plictisitoare.Un grad de civilizaţie greu de ajuns din urmăColega ei din clasa a XI-a C, Dora Ghita, a fost, în schimb, impresionată de gradul de civilizaţie al turcilor. De la folosirea pe scară largă a panourilor solare pentru încălzitul apei în gospodărie, la consecvenţa cu care locuitorii îşi respectă valorile şi credinţele, la felul în care clienţilor li se acordă atenţie atunci cînd merg la restaurant, curăţenia exemplară a străzilor, spălate nu doar cu apă, ci şi cu detergent, dar şi a plajelor, unde muncitorii caută deşeurile ascunse sub pietre, nu se mulţumesc doar să strîngă pet-urile aflate la vedere - totul i s-a părut tinerei departe de ceea ce oferă societatea românească. “Turcii au fost obişnuiţi cu această mentalitate de la început, iar noi, cei din România, nu ne putem schimba, brusc, la 180 de grade. Noi am fost foate mult traşi în spate de perioada neagră pe care am traversat-o”, a opinat Dora, referindu-se la cei peste 40 de ani de comunism românesc.La reuniunea de proiect din Turcia au participat, pe lîngă doamnele şi domnişoarele citate, profesoarele Mariana Hudrea, Ramona Bencze şi Camelia Duţă şi elevele Andreea Coman, Silvia Pricope şi Florina Fanea. Următorii paşi ai proiectului vor fi reuniunea de proiect din Estonia, care va avea loc în luna septembrie, şi conferinţa internaţională, care se va desfăşura în luna mai a anului viitor, în ţara noastră.Anca GOJA
Publicat in categoria Actualitate